Aflați mai multe despre viața acestui astrofizician englez în această postare pe blog. El este cel mai bine cunoscut pentru confirmarea relativității lui Einstein!
Cine a fost Arthur Eddington?
Sir Arthur Eddington a fost un astrofizician englez proeminent de la începutul secolului XX. El este probabil cel mai bine cunoscut pentru confirmarea prin observații a teoriei generale a relativității a lui Einstein și a curbării luminii datorită gravitației. Adoptarea sa timpurie și expunerile sale populare ale relativității au contribuit la mediatizarea teoriei și la răspândirea ideilor acesteia în lumea anglofonă. Cu toate acestea, el a contribuit și la dezvoltarea primei înțelegeri reale a proceselor stelare și a structurii interne a stelelor și a stabilit limita Eddington, care dictează limita naturală a luminozității stelelor.
Arthur Stanley Eddington s-a născut la 28 decembrie 1882 în Kendal, nordul Angliei. Tatăl său, un învățător quaker, a murit de tifos când Eddington avea doar doi ani, iar familia s-a mutat la Weston-super-Mare, unde a fost crescut în sărăcie relativă. Din 1893 până în 1898 a urmat cursurile școlii Brynmelyn, unde a excelat, în special la matematică și literatură engleză.
Realizările sale academice i-au adus o bursă la Owens College, Manchester, în 1898, unde și-a îndreptat rapid atenția către fizică. A obținut o diplomă de primă clasă în fizică în 1902 și a primit o bursă la Trinity College, Cambridge, unde a fost îndrumat de eminentul matematician R. A. Herman. Și-a obținut licența în 1905 și a petrecut ceva timp cercetând emisia termoionică la Laboratorul Cavendish și predând matematică studenților din primul an de inginerie.
În 1906 Eddington a trecut la astronomie când a fost numit asistent șef al astronomului regal (pe atunci William Christie) la Observatorul Regal din Greenwich. El a dezvoltat o nouă metodă statistică bazată pe deriva aparentă a două stele de fundal, care i-a adus Premiul Smith în 1907 și o bursă la Trinity College, Cambridge. În 1913 a fost promovat ca profesor Plumian de astronomie și filosofie experimentală la Cambridge, iar în anul următor a fost numit director al întregului Observator din Cambridge, precum și membru al Societății Regale.
În timpul Primului Război Mondial, Eddington a luptat pentru a se asigura că amărăciunea războiului nu va afecta astronomia și, în calitate de pacifist quaker, a îndemnat în mod repetat oamenii de știință britanici să își păstreze relațiile de prietenie și colegialitate de dinainte de război cu oamenii de știință germani. Când a fost în cele din urmă chemat la serviciul militar în 1918, el a pretins statutul de obiector de conștiință și numai intervenția oportună a astronomului regal, Frank Dyson, și a altor personalități de vârf i-a permis lui Eddington să evite închisoarea pentru opiniile sale.
În calitate de secretar al Royal Astronomical Society în timpul Primului Război Mondial, Eddington a fost unul dintre primii care a primit o serie de scrisori și documente de la fizicianul olandez Willem de Sitter referitoare la noua teorie generală a relativității a lui Albert Einstein. Eddington a fost unul dintre puținii astronomi britanici cu abilități matematice pentru a înțelege corect teoria (și dispus să urmeze o teorie dezvoltată de un fizician german) și a devenit rapid principalul susținător și exponent al relativității în Marea Britanie. Observațiile și fotografiile lui Eddington cu privire la o eclipsă de soare pe insula africană Príncipe în 1919 au confirmat efectiv previziunile lui Einstein privind o ușoară deplasare a luminii stelelor cauzată de câmpul gravitațional al Soarelui. Această verificare a curbării luminii care trece în apropierea Soarelui (conform previziunilor teoriei relativității) a fost salutată la acea vreme ca o dovadă concludentă a relativității generale, deși, în retrospectivă, era de fapt departe de a fi concludentă.
În 1916, Eddington a început să investigheze posibile explicații fizice pentru stelele variabile Cefeide și să dezvolte prima înțelegere reală a proceselor stelare, extinzând lucrările anterioare ale lui Karl Schwarzschild privind presiunea radiației și demonstrând că presiunea termică internă a unei stele era necesară pentru a preveni colapsul sferei de gaz indus de gravitație. El a definit așa-numita luminozitate Eddington (sau limita Eddington) a unei stele ca fiind punctul în care forța gravitațională interioară este egală cu forța radiației continue exterioare, presupunând echilibru hidrostatic și simetrie sferică. El a demonstrat că aproape toate stelele, inclusiv giganticele și piticele, se comportă ca “gaze ideale” și că temperatura interioară a stelelor trebuie să fie de câteva milioane (nu mii) de grade. În 1924, el a descoperit relația empirică masă-luminozitate a stelelor, conform căreia luminozitatea unei stele este aproximativ proporțională cu masa totală la puterea 3,5.
Când Eddington a luat cunoștință de lucrarea lui Georges Lemaitre (1927), care postula un univers în expansiune sau în contracție, și de lucrările lui Edwin Hubble privind recesiunea nebuloaselor spiralate, a devenit rapid un susținător entuziast al cosmologiei universului în expansiune. Cu toate acestea, el a respins modelul de cosmologie cunoscut ulterior sub numele de Big Bang, considerându-l “prea abrupt din punct de vedere inestetic”, preferând constanta cosmologică a lui Einstein pentru a explica evoluția universului de la un univers static newtonian și einsteinian la starea sa actuală de expansiune.
Cărțile și conferințele lui Eddington au fost extrem de populare în rândul publicului, în mare parte datorită expunerii sale clare și distractive. Einstein însuși a sugerat că cartea lui Eddington din 1923 Teoria matematică a relativității a fost “cea mai bună prezentare a subiectului în orice limbă”. Cartea sa din 1926 The Internal Constitution of the Stars a devenit un text important în formarea unei întregi generații de astrofizicieni. Scrierile sale populare despre relativitate și teoria cuantică l-au făcut, literalmente, un nume cunoscut în Marea Britanie între cele două războaie mondiale.
Mai târziu în viață, Eddington (ca și Einstein, Dirac și alții) a continuat să caute ceea ce el a numit o “teorie fundamentală” care ar putea unifica teoria cuantică, relativitatea și gravitația. Deși nu a finalizat această cercetare înainte de moartea sa, unele dintre teoriile sale provizorii sau abandonate stau la baza multor încercări moderne de a dezvolta o mare teorie unificată, iar multe dintre teoriile sale mai intuitive și exploratorii au fost ulterior confirmate prin observații empirice.
Eddington a fost făcut cavaler în 1930 și a primit Ordinul de Merit în 1938, precum și multe alte distincții din partea societăților astronomice din întreaga lume. Nu s-a căsătorit niciodată. A murit în Cambridge, Anglia, la 22 noiembrie 1944, la vârsta de 61 de ani, și a fost înmormântat în Cimitirul Parohial Ascension, Cambridge.
Descoperiți articolul nostru următor: Cine a fost Stephen Hawking?